Morfologia teniei

Avion doborât în Ucraina Viermii plaţi Platyhelminthes Platelminţii viermii plaţi sunt metazoare tridermice cu corpul aplatizat, lipsite de celom propriu-zis acelomaţicavitatea internă a corpului fiind plină cu parenchim sau mezenchim.

• Viermii plaţi (Platyhelminthes) | Itinerarii pontice
• Hpv warts vs pimples
• TAENIA Tenie Tenia genul Taenia n clasificarea tiinific a animalelor este un gen care cuprinde mai multe specii de viermi plati paraziti care au un scolex inarmat cu 4 ventuze i crlige.

Din acest motiv, platelminţii mai pot fi denumiţi şi viermi parenchimatoşi. Sunt animale în cea mai mare parte acvatice, libere sau parazite.

Viermi paraziti tenia

Au corpul puternic turtit dorso-ventral, simetrie bilaterală şi o serie de trăsături de superioritate faţă de grupele precedente ale regnului Animalia: prezenţa mezodermului şi a organelor care derivă din cea de a treia foiţă embrionară; apariţia unui sac musculo-cutaneu format din muscultura circulară diagonală morfologia teniei longitudinală care înveleşte întregul corp; prezenţa unui aparat excretor protonefridian; sistem nervos ganglionar, cu concentrare nervoasă la nivelul zonei cefalice, zona unde se găsesc de asemenea organe de simţ; aparat genital uneori extrem de complicat datorită faptului că sunt animale hermafrodite.

Formele libere sunt în cea mai mare parte răpitoare în timp ce formele parazite se caracterizează prin cicluri de dezvoltare complicate cu schimb de gazde şi forme de rezistenţă. Încrengătura Platyhelminthes reprezintă după ultimele cercetări un grup polifiletic.

Relaţiile filogenetice ale platelminţilor au reprezentat şi reprezintă şi în continuare o veritabilă provocare pentru specialişti. Este evident că grupul este foarte vechi, iar în decursul timpului diferitele ramuri de platelminţi au evoluat divergent, dezvoltând diferite strategii evolutive care au dus la morfologia teniei unui ansamblu extrem de complex. În urma analizelor moleculare, grupele Acoelomorpha şi Xenoturbellida cuprinse anterior în încrengătura Platyhelminthes, sunt considerate separate, formând încrengătura Morfologia teniei, apropiată de deuterostomieni.

Morfologie externă Corpul unitar excepţie fac cestodele variază ca formă fiind foliaceu, cilindric, ca o pamblică etc. Capul puţin distinct, este delimitat de restul corpului printr-o îngustare în formă de gât sau prin prezenţa organelor de simţ, a creierului, iar la cele parazite prin dispozitive pentru fixare ventuze, cârlige.

Dezvoltarea copilului

Dimensiunile ajung de la câteva sute de microni la 10 hpv uomo diagnosi 15 m, excepţional 20 m. Culoarea este alb-opacă sau transparentă. La formele libere poate avea nuanţe de verde, cenuşiu, brun, negru, uneori cu desene viu colorate.

Share on Facebook Share on Twitter Share on Linkedin Share on Pinterest Informatii generale Prin acest examen este detectata prezenta unor paraziti cu localizare intestinala, in limitele impuse de ciclul biologic al fiecarui parazit: Protozoare: Giardia lamblia, Trichomonas intestinalis, Entamoeba spp. Parazitii intestinali sunt raspanditi ubicuitar, infestarile fiind mai frecvente in zonele cu instalatii de apa deficitare.

Faţa ventrală, locomotoare, poartă gura şi orificiile genitale. Organizare internă Tegumentul este alcătuit dintr-un epiteliu celular sau infranucleat, parţial sau integral ciliat la formele libere, cu o cuticulă, uneori cu spinişori la cele parazite; formează cu musculatura parietală circulară la exterior, longitudinală la interior şi adesea cu fibre diagonale, care pot trece morfologia teniei muşchii dorso-ventrali teaca musculo-cutanată.

Formaţiunile scheletice lipsesc. Prezintă însă producţii cuticulare spini, cârlige la paraziţi pentru fixare, iar la cele libere în armătura organelor copulatoare. Platelminţii posedă o mare varietate de secreţii adezive, mai abundente la extremităţile corpului. Sistemul nervos, cu excepţia formelor primitive, este afundat în parenchim, iar elementele plexului nervos se condensează în cordoane longitudinale cu structură medulară corpii celulari la periferie, axonii la mijloc şi legături transversale regulate.

Perechea de cordoane ventrale este mai puternică. În regiunea cefalică se află creierul.

Itinerarii pontice

Organele de simţ, slab dezvoltate la paraziţi, sunt reprezentate de peri senzoriali şi fosete ciliare, iar la formele libere de statocist şi oceli.

Sistemul digestiv lipseşte morfologia teniei cestode şi fecampiide, acestea hrănindu-se osmotrof. La acestea există un masiv endodermic fagocitar, care comunică direct sau printr-un faringe simplu cu gura.

La celelalte ordine, faringele este de diferite tipuri, iar intestinul mai mult sau mai puţin ramificat şi închis în fund de sac. Digestia, iniţial cavitară, sfârşeşte intracelular. Uneori se formează un sincitiu fagocitar provizoriu turbelariate. Cavitatea corpului, blastoceliană, este plină cu un mezenchim mezoblastic parenchim.

Este constituit în linii mari, din celule fixe, cu substanţe de rezervă sau excreţii, celule migratoare de diferite categorii, cu rol în dezvoltare şi regenerare neoblasteşi lacune, care niciodată nu confluează în cavităţi mari; în ele circulă un lichid cu rol de sânge sau de limfă, fără o direcţie definită.

La unele trematode, există una sau mai multe perechi de canale longitudinale contractile, cu ramificaţii oarbe. Morfologia teniei reprezintă mediul intern al animalului, sediul proceselor de metabolism. Sistemul excretor este o protonefridie: un canal excretor, ramificat în parenchim, ultimele canalicule fiind închise la capăt cu câte o celula cu flamură vibratilă smoc de cili.

Smocuri de cili se găsesc şi pe traiectul canalului. Morfologia teniei submicroscopică a segmentului tubular al celulei terminale corespunde cu a coanocitelor spongierilor, fiind formată din microtubuli longitudinali, încercuiţi de o membrană plasmatică; uneori există microtubuli transversali.

Încărcat de

Numărul porilor excretori, poziţia lor şi modul de comunicare cu exteriorul morfologia teniei. Trunchiurile excretoare sunt însoţite de atrocite sau morfologia teniei.

Sistemul genital. Platelminţii sunt hermafrodiţi cu rare excepţiiiar sistemul reproducător este complicat şi constituit după acelaşi tip la toate clasele. Gonadele sunt masive sau foliculare, iar cea femelă excepţie arhooforele separată într-o porţiune mai mică, germigenă şi una mai mare, vitelogenă, ultima producătoare de celule viteline surori avortate ale ovululuicare servesc ca hrană embrionului.

Corelativ cu această structură, oul este ectolecit. Vitelogenele urmează traiectul intestinului şi sunt în contact cu el uşurând adsorbţia substanţelor nutritive, necesare elaborării vitelusului; la morfologia teniei, la care hrănirea se face prin osmoză, ocupă poziţie periferică.

Aparatul copulator este complicat, uneori cu armătură cuticulară şi glande anexe, dispozitive pentru acuplare şi pentru înmagazinarea spermatozoizilor proprii sau pe cei primiţi de la partener, uter pentru acumularea ouălelor, foarte dezvoltat la paraziţi.

Preview document

Orificiile genitale se deschid la exterior independent sau printr-un por hermafrodit; uneori există un orificiu copulator vaginal separat de cel uterin de pontă.

Reproducere şi dezvoltare Fecundaţia morfologia teniei internă şi încrucişată, prin copulaţie sau înţepătură hipodermică. Pot forma spermatofori pachete de spermatozoizi, învelite într-o capsulă. Dezvoltarea depinde de tipul de ou.

Paraziţii intestinali sunt răspândiţti ubicuitar, infestările fiind mai frecvente în zonele cu instalaţii de apă deficitare. Diareea, malnutriţia, anemia şi obstrucţia intestinală reprezintă câteva din consecinţele infestării cu paraziţi intestinali.

La formele cu ouă endolecite, dezvoltarea este de tip spiral şi determinată; entomezodermul derivă din micromera 4d, iar la policlade există larvă liberă; la speciile cu ouă ectolecite, dezvoltarea este puternic modificată, cu foiţe germinative provizorii, datorită prezenţei celulelor viteline.

Cele parazite trematode, cestode au cicluri evolutive complicate, cu stadii larvare diferite, schimb de gazdă şi de generaţii, fenomene de neotenie, poliembrie şi înmulţire asexuată. Viermii plaţi sunt un grup taxonomic relativ bine reprezentat în Marea Neagră circa specii, M.

Taenia solium- generalităţi şi patologie

Gomoiu — Biodiversity in the Black Seaatât prin formele libere — turbelariatele — cât şi prin cele parasite monogene, cestode, sau trematode. Date despre formele libere turbelariatesunt fragmentare. Datorită dificultăţilor întâmpinate în studierea acestui grup, studiile morfologia teniei turbelariatelor sunt rare şi nu acoperă decât o parte din totalul speciilor.

În Marea Neagră au fost menţionate în jur de 72 de specii de turbelariate, din care doar o parte morfologia teniei citate din zona litoralului românesc.

Mult mai mult decât documente.

Cele mai multe specii de turbelariate marine sunt endemice pentru bazinul pontic, lipsind din Marea Mediterană. Analizând întregul grup al turbelariatelor în ansamblu se remarcă numărul mare de specii endemice ceea ce arată pe de-o parte plasticitatea ecologică a acestui grup taxonomic şi pe de alta rolul factorilor de mediu particulari ai mediului pontic în procesul de speciaţie.

Prezenţa unor specii de origine ponto-caspică în ape dulcicole sau salmastre aflate la morfologia teniei distanţă de zona lor iniţială demonstrează şi capacitatea de a cuceri noi habitate fie pe cale naturală fie prin imigraţie antropochoră.

Platelminţii paraziţi sunt de asemenea bine reprezentaţi prin specii din toate grupele taxonomice. Gazdele sunt reprezentate în special de vertebrate, peşti şi mai rar păsări. Turbelariate Rhabditophora Sunt forme libere, răpitoare, de talie mică, medie şi mare care se hrănesc cu pradă vie sau cadavre bacterii, protozoare, rotiferi, crustacei mici, oligochete sau ascidii. Denumirea grupului vine de la ectodermul ciliat, ciliatură care produce mici vârtejuri în apă în timpul deplasării lat.

Anchilostom (Ancylostoma duodenale)

Au corpul turtit dorso-ventral, cilindric, foliaceu sau lanceolat, uneori în formă de panglică, cu dimensiuni cuprinse între 0,4 — 5 mm uneori peste, ajungând la 2 — 3 cm. Speciile marine de obicei au un colorit homocrom, care se aseamănă cu mediul morfologia teniei viaţă.

Cele mai criodistrucția verucilor genitale este sunt cele din pastile eficiente pentru viermi și viermi marin, cu adaptări la acest biotop: dimensiuni mici, corp îngust, transparent şi glandular, pentru aderarea la firele de nisip. În Marea Neagră majoritatea turbelariatelor sunt  bentonice, fitofile sau interstiţiale, morfologia teniei specii Stylochus având larve care înoată un timp, apoi cad la fund şi evoluează ca adulţi.

Turbelariatele sunt cel mai vechi grup de platelminţi.

Vierme - Wikiwand

Speciile de platelminţi din clasa Rhabditophora, menţionate în Marea Neagră, sunt cuprinse în ordinele: Prolecithophora, Rhabdocoela, Dolichomicrostomida, Polycladida, Tricladida. Forme cu gonadele dispuse difuz în parenchim, cu gonoductele mascule şi femele unite. Intestinul drept, fără diverticule. Din acest grup la litoralul românesc sunt semnalate speciile Plagiostomum morfologia teniei ponticum Pereyaslawzewa, 1,3 — 1,6 mm şi Allostoma pallidum Beneden, 0,7 — 1,2 mmambele comune în epibioza substratului dur.

Prima specie are morfologia teniei oval-alungit, translucid, cu doi oceli situaţi anterior faţă de orificiul bucal. Allostoma pallidum se recunoaşte uşor după zona anterioară separată printr-o gâtuitură circulară, după gâtuitură urmând patru oceli.

Limbricul (Ascaris lumbricoides)

Culoarea corpului este verzuie. Specii cu corpul incolor, de formă variabilă, turtit dorso-ventral, cilindric sau rotunjit, cu faringe bulbos-doliiform sau rosulat.

• (DOC) Parazitologie – 5 Platelminţi – Cestode = Tenii | Ayko Nyush - topvacanta.ro
• Can genital hpv cause throat cancer
• Cei mai frecventi paraziti intestinali ai omului sunt: tenia panglicalimbricii si oxiurii, iar copiii sunt cel mai des infestati cu acesti viermi.

Unele specii fam. Bertilliellidae pot prezenta spiculi calcaroşi. Gonadele pot fi simple sau perechi.