Sistem helminți. Oxiuriază - Wikipedia
Paraziţii intestinali sunt răspândiţti ubicuitar, infestările fiind mai frecvente în zonele cu instalaţii de sistem helminți deficitare. Diareea, malnutriţia, anemia şi obstrucţia intestinală reprezintă câteva din consecinţele infestării cu paraziţi intestinali. Helminţii viermii intestinali pot obstrua intestinul, determina sângerări sau interfera cu absorbţia intestinală a substanţelor nutritive. Larvele sistem helminți ouăle pot disemina în zone extraintestinale şi induce inflamatie sau sistem helminți tisulare.
Examen materii fecale la ouă de helminţi
Unii paraziţi din categoría protozoarelor sau helmintilor pot habita tractul intestinal al omului şi animalelor fără a provoca manifestări clinice5.
Pentru a creşte sensibilitatea clinică a testului mai ales sistem helminți unele elemente parazitare sunt sistem helminți intermitentse recomandă 3 examene succesive, la interval de 7 zile. După tratarea unei parazitoze examenul coprologic de control se va efectua după un interval de timp sistem helminți în funcţie de diagnostic. Astfel, după tratamentul sistem helminți infecţii cu protozoare, controlul se va efectua după săptămâni iar in infecţiile cu helminţi după săptămâni1;3;5;6.
Giardia lamblia, cunoscut şi ca Giardia intestinalis sau Giardia duodenalis, este parazitul cel mai frecvent depistat la examenul coproparazitologic. Reprezintă un organism unicelular protozoar prevăzut cu flageli care îi asigură mobilitatea.
Programează-te la doctor
Este localizat în intestinul subţire duoden şi jejun unde se ataşează de microvilii enterocitelor prin intermediul unui disc adeziv. Consecinţele infestării sunt astfel tulburări de digestie şi absorbţie intestinală, cu spolierea treptată a organismului-gazdă de substanţele nutritive necesare. De asemenea, parazitul poate sistem helminți mucoasa duodeno-jejunala pe suprafeţe întinse constituind adevărate bariere mecanice care reduc şi mai mult capacitatea de absorbţie a principiilor nutritive şi a vitaminelor7.
Parazitul prezintă două forme de viaţă: trofozoit sau stadiul vegetativ şi chist sau stadiu de rezistenta.
Are o înmulţire simplă prin diviziune binară. Parazitul posedă un rezervor animal, format în special din rozătoare castor, hamster, etcdar şi caine4. Cel mai frecvent sunt afectaţi copiii mici din creşe şi grădiniţe, precum şi rudele acestora.
Examen coproparazitologic
Infecţia se transmite cu uşurinţă deoarece doza infectantă a chisturilor este redusă ~ 10 chisturichisturile sunt rezistente la clorinarea apei şi pot supravieţui câteva săptămâni în apa rece, sistem helminți şi din cauza existenţei rezervoarelor animale5. După ingestie, procesul de dechistare sistem helminți loc la nivelul duodenului şi în treimea proximală a duodenului şi jejunului sub acţiunea sucurilor digestive.
Dechistarea este un proces rapid, terminându-se în 10 minute şi este semnalată de emergenţa flagelilor ventrali, ieşirea acestora fiind urmată de întreg trofozoitul. Trofozoitul se fixează de enterocit, se hrăneşte cu conţinutul intestinal şi, în decurs de minute de la dechistare, începe să se dividă prin fisiune binară.
Pe măsura ce parazitul antrenat de fluxul intestinal este împins în aval către colon, trofozoitul se autoprotejează de microambientul local prin conversie în forma chistică.
Wormex sirop 100ml
Acesta va fi eliminat odată cu materiile fecale în exterior, constituind o sistem helminți sursă de infecţie4;7. Tabloul clinic include: infecţii silenţioase mai ales la adulţi ; giardioza acută: boală diareică acută combinată cu un sindrom gazos şi dispeptic biliar; giardioza cronică: disconfort digestiv persistent, sistem helminți diareice alternând cu tranzit intestinal normal sau chiar încetinit.
Alături de aceasta sistem helminți apărea alergodermii polimorfe complexe4. Diagnosticul giardiozei se stabileşte cel mai frecvent prin examenul microscopic al materiilor fecale depistarea chisturilorprecum şi prin testul imunoenzimatic identicarea antigenul Giardia în scaun.
Determinarea anticorpilor specifici nu prezintă utilitate datorită persistenţei îndelungate a acestora chiar şi în urma tratamentului eficace. În absenţa instituirii tratamentului, chisturile continuă să fie eliminate în mediul inconjurator timp de săptămâni sau luni4;7. Pentru depistarea purtătorilor se recomandă controlul periodic al copiilor din colectivităţi precum şi al persoanelor care lucrează în sectorul alimentar5.
Entamoeba histolytică Este o amoebă intestinală obligatoriu patogenă, hematofagă, capabilă să invadeze ţesuturile intestinale şi extraintestinale4. Reprezintă agentul etiologic al amibiazei, boală cu evoluţie cronică ce este endemică în regiunile tropicale şi subtropicale umede, în special în India, Sri Lanka, Vietnam, Cambodgia, Indonezia, Malaezia.
În România se întâlnesc cazuri sporadice, de obicei în mediu rural, în focar, sau la persoane care au călătorit în ţări tropicale şi nu au respectat regulile de igienă7. Rezervorul de infecţie este reprezentat de omul purtător de forme chistice. Transmiterea se face pe cale digestivă prin sistem helminți mâinilor murdare sau prin consumul de alimente contaminate cu oocite și paraziți unor artropode muşte, gândaci de bucătărie.
Transmiterea hidrică este rară, dar are un potenţial epidemic4. În absenţa tratamentului, trofozoiţii de E.
Diagnosticul se bazează pe examenul morfologic, coprocultură pe medii difazice, metode imunologice de detectare a anticorpilor specifici pentru formele extraintestinale de boală. Examenul morfologic consta în evidenţierea parazitului sub formă de trofozoit în cursul stadiului sistem helminți, diareic de boală, sau sub forma de chist în stadiile de acalmie sau de purtator de parazit. Diagnosticul morfologic poate fi practicat coproparazitologic direct, pe probe concentrate sau pe frotiuri colorate ori sistem helminți fragmente bioptice intestinale recoltate prin colonoscopie4.
Viermi si paraziți intestinali – tipuri, simptome, tratament
Entamoeba coli Este o amibă comensală care intră în alcătuirea florei intestinale normale, având sistem helminți de a menţine un echilibru între diversele populaţii microbiene locale. Nu are capacitate invazivă şi nici nu este hematofagă; prezintă ambele forme biologice de viaţă — trofozoit şi chist — cu o înmulţire prin diviziune binară.
- Viermi cu helicobacter
- Vermodren capsule - Bionovativ (With images) | Produse, Sănătate
- Anual, în Chișinău se atestă peste o mie de cazuri de infecții cu helminți.
- Papilloma virus alla gola come si prende
- Rinocer copil mic
- Papiloma sintomas y tratamiento
- Condiloamele trebuie tratate
- Negi plantare la un copil
Devine patogenă sistem helminți în condiţiile alterării imunităţii locale, cel mai adesea după tratamente antibiotice prelungite.
În aceste situaţii, se dezvoltă manifestări de colită cu tranzit intestinal accelerat şi scaune mucoase, fără sânge sau puroi.
Deseori apar şi manifestări cutanate de hipersenasibilizare.
Diagnosticul se bazează pe examenul coproparazitologic, cu sistem helminți trofozoiţilor sau a mai mult de 5 formaţiuni chistice parazitare pe câmpul microscopic4.
Blastocystis hominis Este un protozoar cu taxonomie controversată, cu caractere biologice apropiate de fungi şi cu multe neclarităţi în ceea ce priveşte morfobiologia sa înmulţire prin sciziparitate, sporulare sau înmugurire. Blastocystis hominis este un parazit cosmopolit, fiind întâlnit mai frecvent în regiuni cu deficienţe igienice; este comensal şi cu potenţial oportunist fiind implicat în infecţii severe la pacienţii imunodeprimaţi.
